Expoziția „Paula Modersohn-Becker şi colonia de artişti din Worpswede. Desene și grafică 1895 – 1906” reunește la Timișoara, între 20 martie – 21 aprilie 2024, lucrări ale Paulei Modersohn-Becker (1876-1907) și ale artiștilor alături de care a creat în comunitatea restrânsă de la Worpswede, din apropierea orașului Bremen. Vernisajul expoziției are loc miercuri, 20 martie, de la ora 18, la Muzeul Național de Artă Timișoara (MNArT).
Operele coloniei de artiști, compusă din Otto Modersohn, Fritz Mackensen, Hans am Ende, Fritz Overbeck, Heinrich Vogeler, și în special ale Paulei Modersohn-Becker, sunt un simbol al unei perioade de cotitură din istoria artei. Lucrările expuse oglindesc legăturile strânse din interiorul coloniei de artiști de la Worpswede, un loc pitoresc din nordul Germaniei, marcat de o geografie dificilă și de un climat neprietenos. Artiștii care au trăit și lucrat împreună acolo au dezvoltat relații simbiotice, prin care s-au susținut și inspirat reciproc. Trecerea dintre secole a creat un moment de tranziție și în artă: mai multe curente iau naștere sau se transformă radical (Impresionism, Art Nouveau, Expresionism), multe dintre aceste schimbări fiind vizibile în lucrările din expoziția configurată și contextualizată în spațiile Muzeului Național de Artă Timișoara de curatoarele Andreea Foanene și Teodora Talhoș.
Din întreaga constelație artistică de la Worpswede, Paula Modersohn-Becker se remarcă prin avangardismul său, fiind singura care s-a îndreptat cu adevărat spre modernism. Artista iese în evidență prin sensibilitatea acută în observarea lumii din jurul ei: a ales să portretizeze mai ales oameni simpli, apăsați de greutățile vieții, atemporali. S-a concentrat în special pe surprinderea femeilor, a feminității realiste, a copiilor, teme care nu se regăseau des la vremea aceea în artă.
Artista a devenit una dintre cele mai reprezentative figuri ale modernismului. A fost o pionieră a expresionismului și prima artistă din lume căreia i s-a dedicat un întreg muzeu – Paula Modersohn-Becker Museum în Bremen, Germania (fondat în 1927). Deși a trăit doar 31 de ani iar în timpul vieții a vândut puține lucrări, ea a lăsat lumii o moștenire artistică de peste 700 de picturi și aproximativ 1000 de desene și gravuri. Valoarea creației și importanța ei pentru evoluția artei în secolul XX i-au fost recunoscute abia post mortem. Stilul ei distinct și subiectele îndrăznețe au declarat-o artistă de frunte a generației ei. „Pentru că opera ei rămâne încă prea puțin cunoscută în România, această expoziție dorește să crească și aici vizibilitatea ei și a artiștilor din Worpswede. Totodată, trebuie subliniată actualitatea incredibilă a acestei artiste, care a sfidat normele vremii, arătând o perspectivă sinceră asupra feminității și dând dovadă de o determinare aparte într-o societate patriarhală, plină de constrângeri – temă la fel de actuală și 120 de ani mai târziu”. – spune Teodora Talhoș, coordonatoarea biroului regional din Timișoara al Institutului German pentru Relații Culturale Externe (ifa) și co-curatoare a expoziției.
Expoziția curatoriată de Wulf Herzogenrath pentru ifa în 1997 ajunge pentru prima oară la Timișoara, în spațiile Muzeului Național de Artă. „Fotografiile, desenele, ilustrațiile sau cărțile prezente în expoziție sunt lucrări ce redau climatul artistic european care a generat întâlniri esențiale, dar și traiecte personale de o mare amploare și complexitate. În acest context muzeal favorabil, expoziția devine o ocazie de a cunoaște și integra noi teritorii culturale, oferind ocazia de a înțelege și de a contextualiza opere din colecțiile permanente ale muzeului, create în perioade similare”, subliniază Dr. Andreea Foanene, muzeografă MNArT, artistă și co-curatoare a expoziției.