Doliu în sectorul cultural din Timișoara. Regizorul Ion Ardeal Ieremia s-a stins din viață în primele zile ale anului 2024. 

Vestea a căzut ca un șoc pentru iubitorii spectacolelor de teatru, dar și pentru colegii săi de la Teatrul Național din Timișoara. 

Ion Ardeal Ieremia a fost regizor, dar și secretar de stat în Ministerul Culturii și Identității Naționale timp de un an și jumătate.

“Regizorul Ion-Ardeal Ieremia ne-a părăsit. Victimă a unei boli neiertătoare, Ion-Ardeal ne-a părăsit astăzi, 2 ianuarie 2024.
Ion-Ardeal Ieremia și-a legat întreaga viață de Teatrul Național. Născut la Oradea, trăiește în Timișoara de la 9 ani. Fiu de regizor, și-a petrecut copilăria în culisele teatrului. A absolvit un liceu cu profil real ale cărui rigori le-a resimțit ca pe o „pereche de pantofi străină”, după cum spunea el însuși. A absolvit în 1995 secția regie teatru a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București, la clasa prof. Valeriu Moisescu. Tumultuos, generos, intempestiv, neliniștit, cu o inteligență ascuțită, Ion-Ardeal Ieremia a urmat – nu fără să-și pună întrebări care l-au urmărit mereu – aceeași profesie ca cea a tatălui său. Cariera lui, începută la Teatrul Național din Târgu-Mureș și continuată, următorii 28 de ani, la Naționalul timișorean, a demonstrat că identitatea sa artistică îi aparține pe de-a-ntregul, spectacolele sale, de la prima montare – Femeia-șarpe de Carlo Gozzi, până la cea din urmă – Săptămâna luminată de Mihail Săulescu purtându-i amprenta unică: o mare sensibilitate care l-a rănit mai mereu și pe care învățase să o ascundă în spatele unui simț al umorului unic, un umor care îi va purta mereu amprenta, dar și în spatele unei nerăbdări aspre. Cu adevărat, în spatele glumei sau a asprimii s-au aflat întotdeauna o mare delicatețe și o mare fragilitate pe care le-a distilat în spectacolele lui, dar și opinii pe care, în spectacole și în afara lor, le-a exprimat mereu cu toată convingerea.
Ion-Ardeal Ieremia a fost o prezență integră și efervescentă a Timișoarei și a Teatrului Național pentru care a luptat în toate modurile pe care le-a putut imagina – ca artist, ca locuitor al orașului, dar și din poziția de consilier municipal și, mai apoi, din cea de secretar de stat în Ministerul Culturii.
Ion-Ardeal Ieremia a fost o personalitate profund implicată și o voce puternică într-un spațiu fundamental pentru societate: cultura. Teatrul Național din Timișoara a beneficiat aproape trei decenii de spiritul, de inteligența și de loialitatea sa, iar pentru asta îi vom fi recunoscători mereu.
Îndurerați, stupefiați, prietenii și colegii săi din Teatrul Național rămân de-acum cu amintirea lui. Odihnească în pace.” au declarat reprezentanții Teatrului Național din Timișoara.

Mai jos regăsiți doar o parte din operele la care Ion Ardeal Ieremia a lucrat: 

2022 – Durerea fantomă de Vasili Sigarev
2021 – Don Juan, scenariu propriu după o idee de Max Frisch
2020 – Homer 2020 după Homer (episodul Iliada)
2018 – Eminescu
2016 – Vorbește cu mine!
2015 – Avioane de hârtie de Elise Wilk
2015 – Proștii sub clar de lună de Teodor Mazilu
2012 – Terminal de Ştefan Caraman
2012 – Gaițele de Alexandru Kirițescu
2011 – Sala de așteptare – Aeroport 2 de Ştefan Caraman
2011 – Oraşul nostru de Thornton Wilder
2009 – Aeroport de Ştefan Caraman
2009 – Fete de mătase artificială după Irmagard Keun
2008 – Hold up Akbar sau Toţi în America! de Radu Pavel Gheo
2005 – Români de Lars Noren (spectacol-lectură)
2005 – Cvartet de Heiner Müller (spectacol-lectură)
2005 – S.S.S.  (Soluţii la solicitări solidare) de Dimitris Dimitriadis
2004 – Medeea de Euripide
2003 – Chiriţa după V. Alecsandri
2002 – O făclie de Paşte de Radu Macrinici după I.L. Caragiale
2001 – Stăpînul stepei fără de hotar spectacol pe versuri de Nikolaus Lenau
2001 – Insomniile bătrînului spectacol pe versuri de Petre Stoica
2000 – Pastramă-Trufanda după I. L. Caragiale
2000 – Scriu aşa cum vorbesc, spectacol pe versuri de C. Milenovici, V. Barzin, D.  Mirianici
2000 – Pentru ce am murit de Xie Min
1999 – Anonimul veneţian de Giuseppe Berto
1999 – Pierrot
1998 – Despre sexul femeii ca un cîmp de luptă în războiul din Bosnia Matei Vișniec
1998 – Invective scenariu după opera lui Paul Verlaine
1997 – Capul de răţoi de George Ciprian
1997 – Năpasta de I. L. Caragiale
1997 – Unde-i revolverul? de Görgey Gábor
1996 – Nimic despre Hamlet de Radu F. Alexandru
1996 – Jucăriile mecanice de Radu F. Alexandru
1996 – Femeia Şarpe de Carlo Gozzi